În vederea prevenției apariţiei unor frici faţă de medicul dentist, este necesar ca primul contact cu acesta să se realizeze la o vârstă cât mai fragedă, iar familiarizarea cu atmosfera din cabinetul dentar să se efectueze treptat, printr-un algoritm prestabilit, cu ajutorul unor  tehnici ludice şi sub îndrumarea atentă a specialiştilor noștri.

          Copilul este un pacient special, iar vizita într-un astfel de cabinet este un eveniment în care micul pacient nu poate fi angajat fără o abordare specifică din punct de vedere al vârstei, personalităţii și al experienţei stomatologice.

          Sentimentele cum sunt cele de frică, anxietate resimţite încă din copilărie pot afecta dezvoltarea armonioasă ulterioară a adultului, ajungând  la apogeul de fobie faţă de controlul stomatologic.

          Un rol primordial îl are părintele, el putând dărui puterea exemplului propriului copil. Părintele trebuie să informeze copilul asupra unui consult la medicul dentist cu câteva zile înainte de a ne face vizită, folosind cuvinte pe înţelesul lui, dar să nu intre în detalii.

          Un al doilea pilon, în consolidarea încrederii actului medical stomatologic, este reprezentat de medicul dentist care trebuie să abordeze discuţia cu micul pacient  cu tact, mult calm şi să aibă o voce prietenoasă,  iar cuvintele folosite de cadrul medical pentru descrierea procedurilor trebuie să fie simple, pe înțelesul lui. Totodată, angrenarea copilului în conversaţia medic-pacient-părinte va duce la distragerea atenţiei de la manopera respectivă.

Lasă un răspuns